Cat valoreaza o femeie?

Cu poseta si culorile nu ma nimerisi...

Adica in loc de celebra geanta enorma pe care toate femeile o tarasc cu maxima indarjire, Mira are rucsacel.

Port albastru, ca-mi place (is craioveanca...si noi "tinem cu echipa noastra si la bine, si la greu / o iubire alb-albastra la Craiova e mereu !"), dar ma simt extraordinar in ROSU (de-aia il vad in fata ochilor !!!). Tot gardiropu' e plin de haine, esarfe, toate alea...rosii...

Na...sabie la sold...Alexo, iti aduci aminte de cei patru muschetari ?

La masina...ce sa zic...orice are patru roti si te duce unde vrei, e buna ! Da' n-am permis....

Vad ca am atins puncte sensibile ale existentei voastre.....nu e intamplator acest topic.
Alexa,candva ...undeva m-ai intrebat daca il mai iubesc.Nu stiam ce sa raspund,asa ca nu am raspuns deloc.
In acel moment duceam o lupta.....cu gelozia lui fata de toata lumea,chiar si fata de copii.....de copilul meu,de copilul lui si de copilul nostru.
Dupa 18 ani de casnicie inca se mai indoia de dragostea mea,alunga tot si pe toti din jurul meu pt a se apara.....nu afacut altceva decat sa ma indeparteze pe mine de el.
A fost momentul in care am inceput sa ma intreb ce valoare am eu.....daca pot sau nu sa fac fata....daca reusesc sau nu sa salvez situatia,implicit baltuta .......si am reusit....dar am fost nevoita sa fac lucruri de care nu sunt mandra.
Barbatii astea tre musai sa inteleaga care e locul lor in sufletul nostru,care e rolul lor in viata noastra si mai presus de toate sa nu uite de copii,indiferent ca e al meu, al lui sau al nostru.

Oaki, te pierdusem !

Breeee...cata filosofie am putea sa facem pe subiectul asta...da' ne-au luat-o altii inainte. Barbati, evident !
Asa ca nu putem decat sa ne dam cu pararea, fara a avea pretentia de a emite judecati de valoare.
Cred ca fiecare din noi s-a lovit, la un moment dat, de crizele de gelozie ale "celuilalt". Mai mult sau mai putin justificate. Ca initial s-ar putea sa nu fie, da' nu-i batut in cuie. Stiu cazuri in care, dupa un timp, femeia a cautat in alta parte ce n-avea langa ea: adica o relatie relaxata.
In general, nu aprob ideea. Numai ca-n ultima vreme incerc sa gadesc de doua ori inainte de a da un verdict, asa ca...in loc sa spun...femeile care fac treaba asta sunt "de-alea"...stau si cuget...o fi fost mai bine cum am facut eu ? Cand am simtit ca nu mai pot, am iesit din relatie pur si simplu, pentru re-dobandirea linistii mele. Insa, in timp ce o femeie dezvolta o relatie noua in interiorul uneia vechi, de care vrea "sa scape", ducandu-le pe amandoua in paralel o vreme dar pastrandu-si cheful de viata si optimismul, eu am fost scarbita, dezechilibrata, debusolata. Si-atunci apare dilema: morala sau omul ? Cum le punem in balanta ?
Cat despre copii...cred ca toate mamele avem acceasi convingere: trebuie feriti de mizerii. Barem pana mai cresc un picut. N-o sa-mi iasa din minte cat oi fi ziua in care m-am dus s-o vizitez pe vara-mea, care voia sa divorteze. Ea si sotul isi aruncau toate ocarile pamantului in fata, in timp ce fetita lor statea pe un scaunel si se uita cand la unul...cand la altul...cu ochisorii mari, fara sa spuna nimic.

Cat valoreaza o femeie ? Exact atata cat vrea.

Crisule, cu tot ce ai facut si vei face in numele iubirii trebuie sa fii mandra. Sentimetul asta e atat de fragil incat cine reusete sa l- pastreze intact va fi rasplatit intr-o zi.
Iata Mira, daca citesti printre randurile Cristinei vei gasi raspuns la multe.Pb " copilul meu, copilul lui, copilul notru" e spinoasa. Indiferent cata diplomatie ai avea si cat de multa dragoste ai oferi, lucrurile pot scapa de sub control.
In felul aasta dragostea incepe sa se erodeze , gelozia , uneori nejustificata, de genul... a , tu il protejezi pe al tau si il persecuti pe al meu.
Problemele apar cel mai frecvent cand copiii devin adolescenti. Criza prin care trec, ii face rebeli , vindicativia si atitudinea lor poate influienta definitiv linistea unei familii care se credea in siguranta.
Ca sa poti inainta prin furtuna starnita in famila" refacuta" iti trebuie ajutorul lu Dumnezeu.Am scris intr-un post, am mancat painea asta in copilarie, si m-am temut ca istoria sa nu se repete Am luptat pt asta in numele iubirii pt copiii nostri.. eu n-am mai cont.Si mai stiu un lucru ca " o mama e datoate copilului ei pana la moarte"... viata nu-i mai apartine, decat in masura in care mai poate " fura" cateva clipe de iubire.

Ascultati la Alexa, s-a nascut inaintea voastra

Alexo, in general emitem opinii in baza trecutului. Si, pe de-o parte, mi se pare norma. In definitiv, omul e suma experientelor acumulate. Si nu atat a experientelor, cat a urmelor lasate de ele.

Nu, o mama nu-i e datoare copilului ei cu nimic. Dupa cum nici copilul nu-i e dator cu nimic mamei. De ce spun treaba asta, pentru care s-ar putea sa-mi sara lumea in cap ? Din punctul meu de vedere, dragostea nu se pune in balanta, nu se cantareste, nu se datoreaza. Iti iubesti copilul si asta inseamna ca-i pentru tine echivalentul respiratiei. Nu poti sa traiesti fara sa respiri, nu ?

Iar in problema "copilul meu, copilul tau, copilul nostru" lucrurile pot sta fie foarte bine, fie foarte prost. Depinde de generozitatea sufleteasca a parintilor, biologici sau nu.
Dac-am merge pe ideea ca poti iubi numai un copil "facut de tine", n-ar mai fi pline orfelinatele. De unde ne rezulta ca exista foarte multe mame care n-au avut instinctul ala, aproape primar, de a-si apara puii si de a-i tine langa ele. Dupa cum exista foarte multe femei care cresc un copil al altcuiva, iubindu-l si oferindu-i aceeasi dragoste pe care ar fi avut-o de la o mama "naturala".
De-asta zic...in primul rand ar trebui ca parintii sa se iubeasca unul pe altul total, adica nu o relatie de tip "tu esti singur, eu sunt singura, hai sa fim impreuna". In al doilea rand, fiecare adult ar trebui sa incerce sa fie prieten pentru copilul celuilalt, un om care sa ofere incredere, camaraderie si echilibru. Asa incat, atunci cand apare "copilul nostru", sa nu fie perceput ca o amenintare.
Am lucrat in invatamant, am vazut o gramada de cazuri in care intre copil si "tatal vitreg" se formase o relatie extraordinara, care s-a pastrat si dupa nasterea copilului comun al cuplului.
Repet: depinde de intelepciune si de generozitatea parintilor. Doar ei pot "cimenta" noua familie.

Iaca eu am doi copii, frati de-acelasi tata, amandoi ai mei...si tot se mai zbarleste unul din ei "pai daaaaa...ei i-ai luat sandale si mie numa' un tricou !" Raspunsul meu e ceva de genul: "Hai nu fi lipsit de bun simt, ca ne suparam...Tu aveai sandale ? Aveai ! Ea avea ? N-avea ! Tu aveai tricou ? N-aveai ! Ea avea ? Avea ! Deci fiecare a primit ce-i trebuia...s-a-nteles ?" Si de obicei sa stii ca se-ntelege !

Asa...dac-o luam pe panta asta...ar inseamna ca toti adultii despartiti / divortati care cresc un copil, doi, noua...sa ramana vesnic singuri, mergand pe ideea ca "n-o sa iasa !". Sigur, e normal sa manifestam o precautie ceva mai acuta, dar de-aici si pana la a anula definitv posibilitatea "construirii" unei noi familii...mi se pare cale lunga....

...in primul rand ar trebui ca parintii sa se iubeasca unul pe altul total, ..... deci" ar trebui"

.In al doilea rand, fiecare adult ar trebui sa incerce sa fie prieten pentru copilul celuilalt,...... iar ai folosit" ar trebui"

Ca sa iasa treaba buna, " ar trebui" sa folosim vocativul, dar ar suna ca o sentinta, fiind un verb reflexiv , il foloseste fiecare cum simte.

Despre intelepciunea parintilor e de discutat. Cert e ca prin consiliere psihologica, trec din ce in ce mai multi copii din familii parentale sau " refacute"
Am intalnit un caz, in care o mamica a venit disperata cu fetita ei de 7 ani, care a refuzat sa mai manance dupa de " noul tatic "i-a ocupat locul in pat.Cum sa-i explici unui copil asa mic cum stau lucrurile? Psihicul lui e foarte fragil.Salvarea a venit de la bunca paterna pe care aia mico o iubea mult. S-a mutat la ei un timp. A fost destul de complicat , pt ca fosta soacra nu intra in gratiile fostei nurori , motiv pt care s-a si rupt casnicia lor , dar era singura varianta admisa de copil. Incet incet s-a atasat de noul tatic , un om de altfel remarcabil si care o iubeste ca pe copilul lui.Acum e bine.... dar a fost greu!
Copilul a fost consiliat aproape un an.
De asta spun, teoria ca teoria , dar practica te omoara.

Pai practica poa' sa te omoare, intr-adevar, daca esti suficient de bolovan incat sa te-apuci de ea...inainte sa fi aprofundat teoria.

Greseala a plecat tot de la parinti, asa cum iti explicam inainte. In primul rand, copilul NU trebuie sa doarma cu mama in pat. In al doilea rand, nu era cazul ca noul tatic sa se mute inainte de a se fi stabilit relatia de camaraderie de care-ti povestisem.

Da' ma rog, eu nu pot decat sa-mi dau cu parerea...asta-i meseria ta, nu ma bag...(ii las pe altii sa "ma bage".)

In disputa asta a noastra sa stii ca nu-i nimic personal. Daca e sa ma iau pe mine drept subiect de discutie, intrucat corespund "tiparului initial", apai lucrurile stau altfel. Eu n-am cautat niciodata "un tata pentru copii". Ii cresc asa de ani buni si evolutia lor imi confirma ca-i in regula, chiar daca mi-e clar ca la un moment dat le va lipsi un model masculin. Nu-i foarte grav, ca-l au pe frate-meu care in ultima vreme petrece mai mult timp cu ei decat pot eu.

Da' hai sa vorbim...la modul general. Eu structural nu pot sa fiu negativista, din nici un punct de vedere. A, ba da...sunt convinsa pana-n panzele albe ca prostia cronica n-are leac !

Si-atunci...daca e sa mergem pe varianta ta....cam care-ar fi solutia ?

Dupa parerea mea, daca perioada de acomodare de care vorbeai , expira fara rezultate " excelente", e bine ca relatia sa ramana discreta un timp sau pentru totdeauna. Acum ma intorc si-ti spun, oare asta nu e o datorie fata de copilul tau? ai putea sa te mariti cu un barbat pe care copiii tai nu-l vor?
Sunt sigura ca n-ai putea. In unele cazuri , bunicii preiau stafeta , lucru si mai grav, adata " smuls" de langa parinti devine introvertit si egoist.
Ai atins un punct sensilbil.Copilul NU trebuie sa doarma cu parintii in pat. Cauza multor infidelitati e generata si de acest obicei prost, de a dormi cu copilul , in special mama.
Pe langa faptul ca barbatul care prin natura lui are nevoie de multa tandrete, se vede nevoit sa " fure" cateva clipe de ... hai sa-i zicem sex.
Sotii se instraineaza , copilul devine gelos. Parintii depasiti de situatie zic: " las-o asa ca merge asa" Merge.. uneori spre alcoolism, iar in cazuri mai fericite spre" o amanta".
Hai ca am cam batut campii, dar sunt drame, ivite in sanul unor familii lipsite de " intelepciunea " de care vorbeai.

Tie iti recomand, sa traiesti clpa, e tot ce conteaza... acum!

Fato, un om cu care...hai sa zicem nu ca m-as marita...hai sa zicem c-as avea o relatie de-aia "de tot"....trebuie sa fie omul care, in primul rand, sa ma faca sa ma indragostesc de sufletul lui. Si cu asta cred c-am spus tot.

Da' nu-mi ajunge sa traiesc (numai) clipa (asta). O vreau pe urmatoarea !

https://www.youtube.com/watch?v=Sn5uzOTHU88&feature=PlayList&p=CD39C4236D904529&playnext=1&playnext_from=PL&index=22



https://www.youtube.com/watch?v=8Fw84DtunLg&feature=related

https://www.youtube.com/watch?v=SDUSSBijMMs&feature=related

https://www.youtube.com/watch?v=RbiLk-Zrde0&feature=related

https://www.youtube.com/watch?v=pqj-EmRMFYk

https://www.youtube.com/watch?v=_-oP3qTEiaY&feature=related

https://www.youtube.com/watch?v=kCHOip7VvTs&feature=related

Ne rupseram pingelele......

mai rupetile o data alaturi de prietenul meu Florin Maris,Mirabela Dauer si Carmen Radulescu

https://www.youtube.com/watch?v=OJrhUUuUh9g&feature=related

si inca o data alaturi de acelasi Florin Maris si Paula Cordea

https://www.youtube.com/watch?v=V87710uzKTg&feature=related

si inca o data alaturi de Luminita Anghel si Sistem

https://www.youtube.com/watch?v=AsTgajjrL04

va mai spun doar atat,compozitorul acestor melodii este un prieten drag din copilarie......Cristian Faur.Inca detine cel mai bun rezultat obtinut de Romania la Eurovision,locul 3 cu @Let me try@ in 2005 interpretata de Luminita Anghel si Sistem.

Fato, io m-apuc de...filosofie !

Parol !

Fato, io m-apuc de...filosofie !

Parol !

Da ce-ti veni fato?...asa deodata....

Te pomenesti ca ti-ai propus sa-l detronezi pe Maria Sa CIORAN

Un sfat pt a reusi sa faci filozofie la nivel inalt.Nu e de la mine ci de la Pitagora...
"Nu spune lucruri putine in cuvinte multe,daca poti,fa invers."



Filozoful poporului,Cristina

https://www.youtube.com/watch?v=r9nGN26j11k

https://www.youtube.com/watch?v=u7c5ggcf7Ww

https://www.youtube.com/watch?v=pFif4IxosJE&feature=related

Pe Maria Sa nu-l poate detrona nimeni, asta-i clar !

Da' e ceva in neregula...undeva...ori cu mine, ori cu altii....

(Gata am spus tot ! Nu-s prea multe cuvinte...nu ?)

Cu degetu' la frunte,

Mira

Ce-ai spus tu aici imi cam da de gandit ...si asta pentru ca nu te recunosc, Mira ! Zic "nu te recunosc" pentru ca, dintr-un anume moment de-aici, te percep ca pe o "explozie" de stelute zvapaiate si colorate ce nu-si inceteaza/incetineste miscarea jucausa si profunda ( chiar deosebit de profunda pentru cat esti de “mica” , tanara) , oricare ar fi "gri-ul" , om sau stare/intamplare, care-ar incerca sa o incetineasca sau sa o faca mai palida ori nestralucitoare... Gandul tau de-aici " Da' e ceva in neregula...undeva...ori cu mine, ori cu altii...." " cu degetu' la frunte ", mi se pare un fel de.." Stop! ..Si pe loc repaus! ", resemnare/oprire de-un strop/incetinirea-a miscarii stelutelor..
Pentru mine e clar ca-i ceva in neregula cu noi si cu altii. Ma intreb insa, ce te-a facut pe tine sa spui asta.
Cu mine, in ultimul timp, " ceva-ul" in neregula este ca-mi opresc voit cuvintele , imi interzic sa le spun/scriu, imi zic ” e inutil, nu are sens “, imi propun ( de mult prea multe ori ) sa renunt , sa nu mai scriu/spun, aici sau aiurea, chiar si celor care ma Stiu bine si ma percep exact asa cum sunt eu. Asta n-ar fi prea rau, pentru ca-mi revin mereu, periodic la starea pe care mi-am creat-o si castigat-o in timp, aceea de a lăsa, in voie , sa manifest ce/cine sunt ori ce simt intr-un anume moment ( " ascund" ceva doar atunci cand chiar trebuie cu orice pret sa nu spun ) . Ceea ce nu-mi place la mine este ca , odata cu stopul cuvintelor , vine si acel ingrat/insidios : " nu ma mai las sa Simt/ma retrag in mine" , ca omida in gogoasa ei. Si ma intreb de ce , de ce nu mai " exersez " sinceritatea / spontaneitatea asa cum ma obisnuisem s-o fac....Pentru ca, in felul asta, simt ca se rupe o parte din mine, una valoroasă ( pentru ca e din ce in ce mai rar / greu sa te poti "lega"/"conecta" cu usurinta la cineva/toti) aceea de a comunica/ transmite /depasi bariere ridicate de cine stie cine si de ce. Ma amagesc insa cu gandul ca am din ce in ce mai putin timp liber si de-asta n-o mai fac ...
Stii? Cand am astfel de ..." pase – opriri “, insatisfactii sau neputinte ca atunci cand vezi uneori ca ... totul e aiurea, pe dos si ca ai obosit si ca nu mai intelegi nimic si ca iti trebuie o zi macar ca sa o iei de la capat, simt nevoia (in loc sa stau sa bazai sau sa ma tot intreb ce-i cu mine/cu noi) sa fac ceva riscant, periculos, ceva ca mersul cu …245 la ora sau sa sar cu paraşuta…. si n-am sarit niciodata, dar cam asta as face ... Oare de ce simt asa ???? Spune-ti-mi, feelingul voastru ce zice? Chestia ciudata si buna e ca de-o vreme incoace, chiar daca vreau sa tac cu altii ( cu mine nu tac deloc ) si de cand va citesc si atunci cand fac asta: alergatul tare cu masina , ies din mine ” răurile “ adunate, ca atunci cand esti racit rău rău si ai febra si dupa o frectie buna esti ca nou. Adica-mi amintesc lucruri de mut uitate si ca ascunse sub covor care ies si se limpezesc.

Ma tot gandesc la ceva si nu-mi iese din minte: cum se poate descrie pe sine femeia (ce a simtit atunci cand a hotarat asta) care se marita cu un barbat pe care nu-l iubeste, iubindu-l pe altul ? E ceva de genul "nu mai am nimic de pierdut" ?!? Si te intreb pe tine, pentru ca nu-mi da pace gandul asta, pentru ca si mie era cat pe-aci sa las sa mi se intample asta: candva de mult, iubind un alt barbat, am vrut, indarjita, s-o fac , sa ma marit cu altul, ceva de genul " daca nu pot sa am tot ce simte sufletul meu ca-i trebuie, atunci sa nu am nimic". Insa n-am reusit ...Ce mi-a lipsit mie atunci? Poate mi-ar fi trebuit / mi-ar fi fost necesara experienta asta ? Cert e ca-ti trebuie un anume fel de curaj sau poate o (pre)asumare a ceva ce stii ca nu-i tocmai ok, insa iti scoti pieptu-n fata, respiri adanc si ..pornesti ..." vreau sa stiu unde duce cărăruia asta, chiar daca simt eu ca nu-i prea luminata ! " Ma crezi ca n-as vrea sa intelegi gresit intrebarea mea, ca nu te judec nicicum, dimpotriva? Ca de fapt as vrea sa ma inteleg si pe mine? Universul femeilor e ...de necuprins , de multe ori chiar nici noi nu le intelegem/stim/ vedem limitele…reactionam de multe ori invers decat cum ne spune inima.

Ma mai gandesc si la altceva, de data asta la Barbat: nu stiu la voi cum e (la mine stiu cum e si stiu ca pentru unele femei, probabil cele mai multe, sexul nu e instinct brut ) sau cum simt barbatii sau macar Unii barbati, cei ce mai simt inca, Altfel. Da, sexul e (nu gasesc alt termen acum, insa intelegeti “ sexul” ca pe Acel ceva Complet/ Desavarsit/ Extaz/ sta Timpul in loc/ intrezaresti o Alta Dimensiune) , poate fi, poarta catre al Saptelea Cer. Insa ...atunci cand e doar sex si-atat ?...După, lor, barbatilor, le ramane acel gol in suflet? Nu stiu de ce naiba nu mi-am intrebat prietenii barbati pana acum... O sa-i intreb. Deocamdata …ii intreb pe cei de-aici….daca mai sunt si n-au disparut intre timp…si n-as vrea sa fie / ramana doar retoric.
Ma mai intreb, apropo de povesti de dragoste pe care le stiu : de ce totusi doi oameni care se iubesc aleg la un moment dat sa nu fie impreuna, aleg chiar inainte de a se lasa un pic in voie, “sufoca” tot pana sa se iveasca si-n in afara lor... de ce aleg asa, de ce nu e suficienta iubirea ca sa poti trece peste altele ? Altele ..ce? Orgolii, temeri , “rani” nevindecate pe care nu ni le stim/nu le “prindem”, nu credem/stim ca le-avem? Ori " nu cred ca poate merge relatia" ori …“ Les Jeux sont faits! Rien ne va plus! „ si cine stie cate or mai fi...
Citeam despre Marin Preda si Aurora Cornu, ea, iubirea vietii lui. "Lui - glonţul dragostei i-a ars inima, prăbuşindu-l peste lungi scrisori de iubire în care se dăruia, fără să-i pese că se pierde. Pe ea, care era “bolnavă de plecare” - aşa cum singură mărturiseşte - nici măcar dragostea n-a putut să o ţină prizonieră. S-a rupt de el, pentru că îi era teamă că, după atâta vreme de stat lângă Marin Preda, aripile n-or să mai ştie să o poarte pe cerul ei.A umblat toată viaţa prin lume, aşa cum a visat, dar nu şi-a mai găsit niciodată locul. Singurul ei acasă a rămas inima lui Marin Preda. El s-a mai recăsătorit de două ori, a avut-o pe Eta, care l-a îngrijit, apoi pe Elena, care i-a dăruit doi fii. Dar în nici una dintre nevestele sale n-a reuşit s-o găsească pe Aurora, fata de la malul mării pentru care a scris prima lui scrisoare de dragoste...
“Mă simţeam regină, nimic nu era prea bun pentru mine. Vântul care bătea trebuia să bată aşa, încât să nu mă supere... Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam”. Petreceau împreună zilele şi nopţile. Erau tot timpul unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin şi chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviţi unul de altul, dar niciodată plictisiţi...7 iunie ’55 :” Aurora dragă, iubita mea,(...) te-am sărutat la staţia de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoşat de soare şi beam dinainte apă multă. Dar apa băută fără sete nu înlătură setea de mai târziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, aşa cum mă chinuie pe mine acum sărutările luate la despărţire.” Ea a plecat în ‘65 la Paris şi, după un timp, când el a venit să viziteze Franţa, s-au văzut zi de zi, vreme de o lună, numai pentru plăcerea de a se certa din orice fleac. De dragul vremurilor trecute. Peste ani, s-au reîntâlnit în “Capşa” şi el a întrebat-o: “De fapt, tu de ce m-ai lasat pe mine?”. Iar Aurora i-a răspuns: “Nu ştiu, Marine...” Uite ! Tot ei :" Prizonieri şi învingători. Erau din aceeaşi rasă. La fel de puternici şi de orgolioşi, la fel de loviţi de patima condeiului. Dar în fiecare poveste de dragoste există prizonieri şi învingători. Fără să-l poată învinge, Aurora n-a vrut nici să capituleze... Nici familia, nici dragostea n-o puteau ţine prizonieră."
Sa fie oare DOAR frica de pierdere a libertatii, Acea libertate ...si de ce nu stim cum sa ne-o daruim unul altuia si totusi sa fim legati tocmai prin daruirea/existenta ei in Doi si prin iubire?
Nu pot sa nu-mi pun intrebari, nu obosesc sa caut raspunsuri. Pentru ca …ceva e in neregula cu noi

Alexa!!! Sorry! Iar am scris mult Cat pentru o luna ..Sari peste, daca nu-i ok ...pleaaaase
Si-un pupic !

Penelopa, nu stii...cat ma mananca tastele sa-ti raspund...

Din pacate, insa, am avut o experienta neplacuta, tot pe un forum, si nu-mi mai permit luxul de-a fi foarte "transparenta".

Private Message c-o adresa de mail sau un id de messenger...sa vorbiiiiim...pana ni s-or termina cuvintele !

Bine v-am gasit fetelor ! ( ca baieti n-avem ) !

Am lipsit ceva vreme , vad ca ati avut treaba , nu gluma . Si eu care sunt franta de oboseala , nici nu mi-am dat seama ca am lipsit asa de mult .
Acum , in loc sa dorm , ma prinse dimineata citindu-va si ,...Doamne !...cum si cu ce sa incep ... si uitasem ( in vacanta asta ) ca de fapt viata mea e aici , nu acolo .

Trebuie sa dorm intai , apoi va scriu . Altfel risc sa stric atmosfera si e pacat .

Fiti optimiste ! Toate marile conflicte ale omenirii au avut miza , FEMEIA .



Incantata

Mira ! Iar o zi de toamna zapacitoare cu milioane de sclipici ..aici la mine-i o lumina vie, aparte a ... tot Ma mananca si gurita si degetelele si tastele sa vorbesc/vorbim ... Si mai ai rabdare ? Te rog, Timpul...nu-i prieten cu mine zilele astea! Sau mai bine la o ceasca de ceai cu lamaie multa si miere si rom ? peste vreo 2 saptamani ? Penelopa ajunge-n Craiova cam atunci.. Tu esti in poza ? ! ? Nu , ca nu esti in rosu si nici rucsacelul nu-i


P.S. Evrikaaaa ! Aruncasi doar buzduganul ??? Pai si tu ? nu trebuia s-apari dupa ? Cat dormi, Frumoasa Adormita ?!?

In poza eu mamicule, subsemnata !

Pfuaaa....vii in Craiova ??? Dezmat !!!

Punem de-un chef la mine-acasa, de ne afla si primarul !
(Pe care noi, oltenii, il injuram in fiecare zi ca "n-a facut"...)

Ceai, cafele, un zaibar la o adica...orice !
Cu ocazia asta, imi vezi si "dracusorii"...si te lamuresti ca n-am stat degeaba in viata asta.

Da-mi domne o adresa de mail, ca n-o fi foc !


Super happy,

Mira

Acum imi dau seama ce efect are-o zi cu soare si parfum de toamna asupra mea : mi-a trecut ca prin minune gripa, ma topise de tot zilele-astea, iar azi ...sunt iar Eu Ce bine ca nu traiesc in Anglia!
Ok! Ca n-o fi foc! Nici cu mailul nici cu ..primarul!

Penelopa, ti-am trimis mesaj privat.
Te rog sa-mi spui daca l-ai primit, nu stiu ce mama dracilor am facut la ale setari...