Why is time passing so quickly?

Destinul, Viata ori aman2 au facut ca sa locuiesc intre o scoala si o farmacie.. In fata farmaciei statea azi o tipa intre 2 varste, cu parul auriu/trasaturi slave(a cascat ochii mari, a mirare cand m-am adresat in limba lui Esenin), in haine cernite , plangand cu 1 soi d demnitate pe care ti-o iau, poate, doar destinul si inechitatea lumii acesteia "contemporane". Plangea in batista, cu mana tremurand pe-o icoana cu sfinti pictati, imbracati si ei in haine cernite, sau poate dezbracati d tot, dantuind in curul gol intr-o imagine varsata pe lemn d 1 Nimeni.. I-am dat mai putin d 10 euro, cu rusine ca trebuie sa ma gandesc mai mult la mine, mai mult d nici 10 euro.... Am fost, in acelasi timp, constient ca atat pot face pt altcineva, desi primul meu impuls a fost sa ma duc acasa si sa iau o parte din banii mei pusi deoparte pt zile negre. Ea avea nevoie d ei mai mult ca mine, sau poate ca eu voi avea intr-o zi, si acum inca nu o stiu. Ma intreb daca m-am maturizat si ce pret are sufletul meu, daca are vreunul, ma intreb care e numele meu, caci cel pe care-l port e unul aproape conventional si cateodata, cand ma privesc in oglinda, cam fad!.. Cum se simte sufletul tau, astazi, prieten al meu?

A devenit obicei ca, in aceasta perioada a anului, sa redescopar (mereu cu nitica uimire) lucruri stiute, adanc sadite in mine d Altcineva, lucruri care ma pot linisti atunci cand mintea/spiritu-mi este parcurs/penetrat d unduiri turbulente.. Tocmai fiindca e duminica si n-as vrea sa delirez lejer/dureros, ma prefac ca privesc/ascult 2 Realitati care flirteaza, impletindu-se undeva, Acolo, precum vrejul lui Jack, unde Zambetul poate face pact cu Lacrima si Dorinta e una cu Refuzul..Ori poate ca, la naiba, percep timpul (si)intr-o alta dimensiune, sub influenta lui"je m'en fiche"(nu neaparat in tufish), caci sinapsele-mi cotropite d toamna percep tot mai des&pregnant diabolica Rezonanta, ca pe-1 cantec d sirena cu refren d Amurg, rostogolit d undeva, din Neantul Vamilor 7 peste Viata tot mai amenintata d Febra Globala..Oricat mi-as incolaci/impleti gandurile, pe oriunde as ajunge cu imaginatia, ori as bate campii virtuale, revin, inevitabil si continui sa cred ca, alla fine, conteaza sa (ne) gasim echilibrul dintre Simtire/Ratiune si sa putem zambi impacati, sa lasam Esentialul-Destinul nostru sa arda, incet&frumos ori aprins/patimas si sa lasam vapaile sufletului/mintii sa incalzeasca Lumea asta (cu)prinsa d frigurile Ignorantei..O Lume in fata careia, desi ne picteaza strambi, reusim sa ramanem drepti. Iar acum, daca nu se decide cineva dintre Domniile Voastre sa ma bage sub plapumioara-i calda si matasoasa, ma voi inveli cu crengile in juru-mi, dansand, pe-1 fir d Mirare, cu Toamna ce si-a facut aparitia si-n aceasta panza d lume, ce ne apropie si-n acelasi timp ne desparte..

In trecerea-mi grabita, l-am ranit... stiam c-o sa se intample, stiam ca acea clipa a impactului va sosi si ne va afecta pe amandoi. Cazuse. Il priveam cu ochi natangi dar plini de frumoasele imagini a ceea ce traisem impreuna si... acum, zarindu-l neputincios si slab, mi-as fi dorit sa-l ajut, sa-i redau linistea si increderea in sine, dar simturile-mi erau paralizate. Privirea lui se agatase de inima mea si-o simteam grea, apasatoare. Nu stiam ori nu vroiam sa fac nimic?! Poate sentimentul ca-l stiam mai puternic ma indemna sa astept, sa-l vad reinviind fara sa misc un deget spre a-l determina sa isi revina in simtiri. Dar el agoniza si-mi provoca durere. M-am apropiat incet, cu pasi nesiguri, incercand nu sa-i depistez rana, o stiam! Eu o provocasem! Ci doar s-o vindec, daca ar fi fost posibil... Si-am intins mana, incercand sa nu-l sperii mai tare, dorindu-mi sa-i alin durerea, macar pentru o clipa...
Observandu-mi gestul, privirea lui deveni prietenoasa si-am continuat sa ma apropii. L-am mangaiat usor pe pleoapele tremurande, lasandu-ma usor cuprinsa de-o imensa duiosie a ceea ce era sa fie si n-a fost...
Nu stiu cand si cum s-a intamplat, dar intr-o fractiune de secunda, intr-o clipa de neatentie, m-a muscat. Si-a infipt adanc coltii in mana ce-ncerca sa il aline... si urma dintilor sai va ramane adanc intiparita in carnea mea...

De ce trece asa repede timpul? Ca sa ne aminteasca ca nu suntem vesnici, ca trebuie sa traim, sa iubim acum... sa ne bucuram de fiecare clipa in care mai putem inspira o gura strasnica de aer in piept.
Eu asta incerc sa fac, in scurtul - poate prea scurtul - timp care mi-a mai ramas.

Chris

Ce este/poate deveni singuratatea , daca nu 1 concediu d odihna al propriului EU pe plajele scaldate d liniste, in in_sula Sinelui..? Chiar nu e o tragedie sa ramai o tzara singur, cu tine insuti, atata timp cat mai ai, pe ici-colo, niste oglinzi in care te poti privi..Nu Oglinda ACEEA, però, dar pe timp d liniste secetoasa, stii tu, mai merge si-asa..Dupa cum bine stii ca te poti simti al naibi d singur, inclusiv alaturi d semeni, d cei dragi, fiindca singuratatea asta(vedea-i-as franjurile fluturand pe alta planeta..) nu e precum 1 cameleon, putand lua culori paradisiace ori demonice, ci are doar o Culoare : cea a regasirii d sine in timpul/locul in care/unde te afli..
p.s. A proposito, fascinant degetul ALA..

Iti multumesc, Sandro!
Mi-ai alungat... singuratatea. Chiar si pentr-o clipa... stii ce bine e?!

O sa revin, acum m-asteapta patu'!

Eu...

Ma intreb, ce cantec, emotie ori vis poarta cineva intr-insul, cand isi asterne cuvintele dezbracate in fata ochilor virtuali, ce "pandesc" dincolo d cortina asta d pilexs fara numar ? Cat conteaza REACTIA celorlalti in fata dansului slovelor nude ? Cuvinte fara sir, fara nume, rupte din "carnea" celor ce le lanseaza-n eter, spre simtirea semenilor..The OTHERS ! Scuturand pixelii astia lipiciosi, nu gasesc raspunsuri, le-am cautat in zadar, sperand/dorind sa-mi apara in cale (itit si numai bun d cules), macar unul..In dupa amiaza asta, aleg sa ascult la max, in casti, B.G. cu "Alone"... Nu mi-e dor d nimeni, nu tanjesc dupa nimic, nu am narile umede, adulmecand wind-ul, nu am dorinte ce nu se vor realiza, aleg sa ma balacesc usooooor ( pt a nu tulbura micile/marile drame&frustrari ce le vad/simt la tot pasul) in starea asta subtire&palida, aproape cerata. Vegetez d ceva timp, mi-e aiurea-n amor, in pat, in viata sociala, 1 pic mai bine in profesie.... Astazi ma dezic /scutur d toate, nu ca 1 caine turbat-d purici moi, ci....ca 1 creion ros d timp si carii d lemn, pus in mana unui artist ratat&necunoscut, care a pupat Moartea in gura si a ramas cu sarutul ei pe buze, fascinat d dimensiunea acestui Univers d emotii fulgurante &usuratice. Drace, cred ca ma doare in c*r daca are sens ori nu ceea ce scriu. Alla fine, voiam doar sa spun/confirm ca aceste cuvinte in camasi d in/din piele vie , aruncate/imbracate cu de-a sila pe mine, nu ma mai chinuie cu greutatea lor si ca traiesc intr-un" je m'en fiche" -ism perpetuu, din care mi-e 1 pic teama sa (mai)ies...... Cred ca-s genul ala d lup siberian singuratic, oricat d mult m-as "balaci" printre semeni , tot nu-mi ajunge, vreau sa LUPT, sa cuceresc noi teritorii refuzate multora , daca nu-s dorit, aleg sa merg mai departe, fara sa ma stafidesc pe picioare ca o gaura smochinita; daca-s dorit prea mult, ma scutur ca 1 plop d micsunele, aleg singuratatea, caci, dupa cate vad/simt/realizez, raspunsul e UNUL : the answer, my friends, is blowing in the wind..
Specie tampita&mirifica a mai creat D-zeu..

Oare de ce-mi dau lacrimile citindu-te? Ce oare ma sensibilizeaza?
Poate pentru ca, iata... sunt momente cand descoperi ca mai sunt si fiinte care inteleg si aleg sa traiasca asa cum simt, fara ingradiri, fara a li se impune ceva.
Iti multumesc inca o data, Sandro.

https://www.youtube.com/watch?v=gCqQ2JcQWGs

Ce bine ca pentru unii nu va apune niciodata.
Se vede ca in sufletul multora e numai noapte...

M-am surprins spunandu-i unei colege d serviciu, zilele trecute, intr-1 din ACELE momente cand "vorbeste gura fara tine", iar ochii se cauta, fapte despre viitorul meu coafat si virtuos..... Nu suntem prieteni, doar amici care, sometimes, dau frau liber vorbelor neinhamate, si totusi, cred ca acele lucruri simteau nevoia (cabalina) SA IASA....Va spun si voua , aceleasi lucruri, le stiti, fiindca ele zac/sed undeva, in adancurile noastre albastre, dar lasati-ma sa le repet, pt a le accepta&intelege : imi doresc sa nu moara niciodata , in privirea mea, licarul ACELA tremurat, care cauta ce nu i se (mai)ofera, sa-mi traiasca hergheliile d dorinte naravase si sa-mi inunde trupul cu fornaitul lor viu, ca o urticarie, sa raman la fel d copil intr-1 cotlon al inimii mele (asta-i 1 fel d adolescenta castigata, nu am simtit-o la varsta adolescentei propriu-zise), sa ma mai indragostesc o singura data,sa ma pierd puternic si ireconciliabil, pe mine, intr-o alta fiinta.... Dragilor,sa ma indragostesc d voi nu se pune, d voi am fost mereu indragostit, echilibrat&echidistant..Haideti acu', ca tot ascultand piesa asta si manuind tastele, simt cum se strecoara ispita cea dulce si spumanta in mine, incepe sa-mi curga prin vene si purced sa curga din cristalin solzi d margaritar..